Spa & Wellness Hotel – Băile Reci
Descrierea propunerii
Forma obținută în plan este generată de specificul sitului: retragerea reglementată față de calea ferată și o fâșie de protecție față de conturul lacului, amenajată cu un traseu pietonal fluid, cu obiecte de mobilier destinate relaxării și zone de tratament cu nămol.
Volumul propus este organizat în patru module cu unități de cazare, conectate la nivelul parterului și al demisolului. Astfel în perioada estivală, în lunile mai-august, hotelul funcționează la capacitate maximă, cu posibilitatea de a menține deschise două module în lunile cu flux redus de turiști, septembrie-noiembrie, și anume cele amplasate deasupra zonei recepției și a restaurantului. Înălțimea fluctuantă ale acestor module, de la DS+P+1E la DS+P+9E, face o trimitere la silueta neregulată a coronamentului unei păduri dese, cu lumina difuză filtrată prin frunzișul bogat, trecând printre lamelele de lemn ce marchează verticalitatea volumului.
Lumină și materiale naturale
Atenția față de cadrul natural se traduce prin utilizarea lemnului pentru finisajul fațadelor : riflaje de lemn care umbresc fațada principală orientată către sud-vest până în jurul orei 17, obținând un nivel optim de iluminare. Rolul acestor lamele verticale este totodată de a separa terasele camerelor și de a spori intimitatea oferită de fiecare unitate de cazare.
Volumul este spart prin ochiuri de lumină dispuse pe verticală, utilizate ca terase ample pentru anumite apartamente și utile pentru ventilarea încrucișată a coridoarelor de nivel.
Pentru un control suplimentar al nivelului de iluminare naturală, la exteriorul ferestrelor camerelor se amplasează parasolare reglabile din material textil, un răspuns pentru preferința de personalizare a condițiilor din spatiul interior ocupat de fiecare utilizator în parte. De asemenea, amplasarea pe exteriorul suprafeței vitrate duce la scăderea temperaturii interioare și la reducerea consumului de energie electrică a instalatiei de ventilare.
Grija față de sustenabilitatea intervenției este punctată prin montarea de panouri solare și fotovoltaice pe terasele volumelor.
Deschidere către natură
Vegetația abundentă penetrează nivelul parterului prin alveole intercalate între diverse funcțiuni și curți de lumină închise cu sticlă. Închiderea vitrată a parterului reprezintă o barieră ușoară care accentuează comunicarea vizuală cu exteriorul, cu amenajarea peisagistică a promenadei pietonale și a plajei către lac. Speciile de plante alese sunt unele locale, adaptate climatului regiunii dobrogene, arbori precum Pinus sylvestris, Populus alba, Prunus cerasifera și arbuști Cytisus praecox. Vegetația urcă la nivelul etajului 1 prin jardiniere dispuse adiacent teraselor camerelor. Astfel linia de diviziune între artificial și natural se estom- pează, devine neclară, iar volumul propus se citește ca o completare a peisajului existent.
Scurt istoric al localității
Localitatea Eforie Sud este prima stațiune de pe litoralul românesc, înființată de Ioan Movilă, un boier din părțile Moldovei, la 1899, atunci când s-a pus piatra de temelie a hotelului Movilă. El a luat hotărârea de a întemeia o stațiune balneară pe fâșia de teren între plaja mării și lac. La început, stațiunea a purtat numele de Băile Techirghiol-Movilă, în perioada interbelică numindu-se Carmen Sylva (pseudonimul artistic al reginei Elisabeta). Ion Movilă a adus medici și chimiști din Viena pentru a studia proprietățile terapeutice ale apei și nămolului din lacul Techirghiol, apoi a început a construi cele două hoteluri și un sanatoriu pentru băi calde de nămol, urmând ca în doar 3 ani (1903-1906) în Eforie Sud să se construiască aproximativ 50 de vile și hoteluri. Astfel stațiunea a fost transformată într-un punct de atracție pentru lumea boemă a perioadei, artiștii și scriitorii devenind nelipsiți ai locului. “Eforia Spitalelor Civile” din București, cu filiale în toată țara, înființează aici în anul 1909 sanatoriul pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, cu instalații de băi calde, aplicații de cataplasme și helioterapie. Stațiunea și-a dobândit numele de Eforie Sud abia în 1962, în 1966 lipindu-se administrativ de stațiunea Eforie Nord pentru a forma orașul Eforie.
”Aurul negru”
Staţiunea balneoclimaterică este favorizată de climă de stepă marină, beneficiând de existenţa unor condiţii naturale deosebite: climatul stimulent, nămolul sapropelic şi apa cloruro-sodico-iodurată a lacului.
Nămolul sapropelic din lac este o avuție a stațiunii, aducând faima acestor locuri și câștigându-și numele de aur negru.
Utilizarea nămolului ca factor terapeutic are un efect cunoscut de mii de ani, fiind unul dintre cele mai vechi tra- tamente folosite încă din Egiptul antic. Nămolul se află sub formă sedimentară pe fundul Lacului Techirghiol, pe o arie totală de 98 ha, într-un strat cu o grosime de aproximativ 0,6 m.
Lacul s-a format prin bararea gurii de vărsare a unui râu cu aluviuni şi nisip adus de valuri. Apa de mare s-a infiltrat în lacul format în spatele cordonului de nisip. Concentraţia de săruri a acestuia este foarte mare, de 80-95 g/l. Datorită salinităţii crescute, aici s-a dezvoltat specia de algă Cladofora si crustaceul Artemia Salina care, după moartea lor, se descompun în materie organică, degajând în atmosferă hidrogenul sulfurat şi amoniac, care dau şi mirosul nămolului.
Complexul spa balneoclimateric intenționează să devină o oază de relaxare, amplasată într-un cadru natural privilegiat de deschiderea către lac. Scopul proiectului este metamorfoza sitului într-o gradină a tinereții și regenerării, în cadrul căreia vegetația luxuriantă creează un spațiu protector, ferit de tumultul vieții cotidiene, o atmosferă propice reabilitării sănătății corporale și a echilibrului mental. Orientarea volumului către sud-vest subliniează legatura cu lacul pentru tratamentele de vindecare cu nămol, recunoscute la nivel internațional.
Parametrii constructiei nou propuse:
- Regim de înălțime: maxim D+P+6E cu accent singular D+P+9E
- H max.(la atic): 35.50 m
- Arie construită: 4 155 mp
- Arie desfășurată: 17 775 mp
- POT: 19%
- CUT: 0.80
- Retragere de la calea ferată: 20.00 m
- Retragere de la limita apei: 20.00 m
Amplasament
În incintă se vor afla patru corpuri de clădire unite prin parter și demisol comune, retrase de la calea ferată cu 20 m și de la limita apei tot cu 20 m. Pe zona perimetrală a terenului, de-o parte și de alta a intrării în hotel, către calea ferată, sunt prevazute locuri de parcare pentru autoturisme și spații vezi. Accesul se realizează de pe latura nordică a terenului. Către apă, pe latura vestică se vor amenaja spații verzi, alei pietonale și plaje cu nisip.
Acces
Accesul auto se realizează din Str. Gării pe latura de nord a terenului.
Există un acces carosabil pentru intrarea vehiculelor, un acces pentru ieșirea acestora și o rampă comună pentru ambele sensuri de circulație.
Accesul pietonal se realizează din Drumul European E87 prin coborârea unei serii de trepte sau prin intermediul unui pasaj subteran.
Dinspre parcare există un acces principal în clădire, prin zona recepției și câte un acces pentru fiecare dintre cele patru corpuri de clădire. Dinspre plajă există un acces la recepție, unul la restaurant și unul in zona de tratament.
Suprafețe
- Suprafață totală teren = 22 008 m²
- Suprafață teren edificabil = 7 875 m²
- Aria construită la sol = 4 155 m²
- Aria desfășurată construită = 17 775 m²
Configurația clădirii
Clădirea se constituie din corpuri rectangulare de diferite înălțimi, ce glisează unele față de celelalte pe direcția transversală, unite de un parter și un demisol ce preiau forma neregulată a terenului. Înălțimea de nivel este de 3.20 m la demisol, 4.00 m la parter și 3.15 m la etaje. Înălțimea la atic pentru zonele de regim D+P este de 6.40 m, iar înălțimea la atic pentru cele patru corpuri de clădire variază de la 9.55 m la 35.50 m.
Arh. Ion-Șerban Patrulius
ARHITECȚI:
Arh. Cristina Marcu
Arh. Nicoară Stoenescu
Arh. Ștefan Pădurariu
Arh. Alexandra Pîslaru
Consild
INSTALAȚII:
IMEP Systems
VIZUALIZARE 3D:
Camera 10 Studio