Parc Est

Antropogen versus primar, urban versus natural: protejând viață sălbatică din interiorul orașului, oferind spațiu pentru activitățile urbane –acestea sunt făcute posibile prin crearea unui sistem discret, bariere permeabile și tranziții între aceste două lumi.
Parcul este organizat de-alungul traseelor care conduc către descoperirea varietății de spații mărunte, înșiruite pe ambele lături ale acestor cărări. Parcul invită utilizatorii spre o călătorie dintre varietatea locurilor ce expun sălbăticia, colțuri de natură bine prezervate și altele ajustate comportamentelor și obiceiurilor umane.
Propunerea mediază cerințele de protejare a biotopului și nevoile fizio-psihologice de escapism ale locuitorilor urbani.

Activitatea principala a gradiniipublice este localizată în zona vestică, în timp ce zona estică este dedicată mai degrabă eventimentelor culturale mai restrânse și relaxării. În acest mod, zgomotul, mișcarea, prezența umană și intensitatea activităților descrește gradual de la vest la est, asigurând că cele mai prețioase dotări naturale, lacurile estice, sunt bine protejate de contextul urban agitat și neobosit, totuși permițând bunăstarea și bună dezvoltare a numeroaselor specii de păsări, insecte și plante.

Activitățile sportive sunt separate de împrejurimi, zone rezidențiale dens populate pe mici dealuri artificiale ce acționează că fono-absorbanti și separatoare vizuale. Amplasate lângă ‘dealurile sporturilor’, administrația și zonele tehnice ale parcului beneficiază de proximitatea punctului de acces sud-vestic.

Pajiștile din zona centrală sunt mai restrânse, mai puțîn zgomotoase și de asemenea acționează precum camerele urbane plurivalențe. Pe muchia estică a zonei centrale de activități, un mic amfiteatru, destinat concertelor și pieselor dramaturgice, este plasat într-o pajiște mai amplă și împărtășește spațiul liber cu centrul cultural. Acest centru susține expoziții și puncte de informare despre biotopul protejat, de asemenea oferind tururi ghidate educaționale pentru grupuri mici.

Prin Aleea principala, parcul conectează viitorul cartier ‘Sopor’ localizat în sud-est, cu centrul orașului situat în nord-vest. Fiind ce mai amplă alee, această încurajează viitorii rezidenți ai acestei zone să își realizeze naveta pe bicicletă către centrul orașului. Laturile grădinii publice sunt accesibile printr-o alee circulară de medie lățime care este utilizabilă atât că promenadă cât și pentru scopuri de mentenanță.

Delimitarea clară a unei granițe ce protejează viață sălbatică este măsură cheie ce se poate adopta cel mai curând posibil. O centură verde de zone înierbate în jurul zonelor protejate A1,A2,A3 asigura atât priveliști scenice cât și o barieră delicată.

Pe latura nordică, intrările sunt păstrate la minim și sunt parțial înlocuite de platforme pentru privit. Intrarea nordică principala, localizată în apropierea unei stații de autobuz cheie, este organizată că scări-rampe cu lățime exacerbată astfel încât să compenseze spațiul îngust al străzii. Pe latura sudică, de-alungul pârâului Becas, o mică pădure liniară acționează că filtru către cartierul Sopor.

Pentru a obține echilibru între mlaștinile existente care atrag vizitatori și nouă grădina publică creată, diverse activități sunt răspândite prin zona centrală, acomodand opțiuni de loisir pentru oameni de toate vârstele: picnic,  mers pe role, locuri de joacă, motociclete de teren, o zona deschisă ce poate fi utilizată că ring pentr patinaj și târg de Crăciun pe timpul iernii.

Orientate către mlaștini, turnurile de observare a păsărilor permit vizitatorilor să descopere viață sălbatică, în timp ce dealurile artificiale de pe latura vestică oferă perspective neașteptate ale orașului.

Având o abordare a proiectării concentrată pe criteriul ecologic, vegetația propusă integrează plante native din pădurile Transilvaniene: stejar, arțar sau mixte, conțînând Quercus spp ori alte specii de foioase.

Acești arbori vin împreună cu diverse specii de arbuști și plante erbacee care formează natural aceste fitocenoze. Comunitățile de plante locale proiectate în așa fel încât să devină o parte integrată a conservării biodiversității locale prin proucerea de fructe, semințe, nectar sau nuci pentru fauna parcului.

Un alt aspect cheie este diversitatea structurală prin stratificarea verticală și răspândirea vegetației, incluzând structuri verticale și orizontale la care animalele răspund, alegerea contextului florei și peisagsticii. Valoarea diferitelor zone ale parcului este intensificată în această manieră, social și ecologic: pădurea ‘magică’ de tei, pajiști de stejari, mesteceni, zone de tranziție cu flori sălbatice și arbori de câmpie, pârâul Becas  cu vegetația azonală sau declivitatile cu secii de foiase mixte.